Într-o clădire înaltă și aglomerată, unde oamenii se grăbeau între etaje și abia se observau, într-o după-amiază s-a întâmplat ceva neobișnuit. În mijlocul holului, un băiat tânăr pe nume Aram a pus jos o boxă mică și a dat drumul la muzică. Sunetul a umplut spațiul, răsunând pe pereții de sticlă și marmură.

Fără ezitare, a început să danseze.

Mișcările lui erau pline de încredere și bucurie, transformând complet atmosfera serioasă. Oamenii care treceau au încetinit, surprinși de această explozie bruscă de energie. Unii au rămas la distanță, privind în liniște, neștiind ce să facă.

Dar Aram nu s-a oprit. Zâmbind, s-a uitat în jur și a spus: „Veniți să dansați cu mine!”

La început nimeni nu s-a mișcat. Mulțimea ezita între curiozitate și timiditate. Apoi, dintr-o parte, o femeie de vârstă mijlocie a făcut un pas înainte. Părea că tocmai ieșise de la muncă — calmă, rezervată, amestecată în mulțime.

Și apoi a început să danseze.

Ceea ce a urmat i-a uimit pe toți din clădire.